Norul de Frică

Prietena mea (secretă şi deja oficială) Andreea, cunoscută deja publicului larg ca Zâna Norilor, mi-a trimis ofranda ei de contribuţie pentru participanţii la seminarul “Frica şi Dorinţa” (şi nu numai). Este ceva ce ea foloseşte la Atelierele Norilor pe care le ţine pentru copii şi care este atât de potrivit şi pentru adulţi! Este vorba despre…

norul de fricĂ

Astăzi Zâna Norilor vă face cunoştinţă cu un nor foarte special. Oamenii îl întâlnesc extrem de des, uneori îl ţin în buzunar şi merg ziua-ntreagă cu el. Pentru că este atât de deosebit, i-am făcut o poezie:

Întoarce-o pe dos

Când uităm că suntem stele,

Când uităm de noi,

Când uităm că suntem veşnici

Când uităm de nori,

Ne întâlnim cu frici,

Şi ne credem prea mici.

Există frici bune şi frici rele

Există frici mari şi frici mici,

Frica de negrul întuneric

Sau frica de vreun gândac pici.

Frica de zbor,

Frica de mama sau de tata,

Frica de cearta lor,

Frica de gânduri ce ne-apasă

Frica de gol,

Frici inventate sau cumpărate

De la televizor.

Ne temem că vom pleca din această lume,

Dar ce este veşnic nu va dispărea!

Frica e tot ce opreşte joaca.

Frica ne trânteşte aripile-n jos.

Frica e iubire întoarsă pe dos.

Aşa că, de frică de vrei să scapi,

Îmbrăţişeaz-o duios,

Şi, când se aşteaptă mai puţin,

Întoarce-o pe dos!

Ca pe-o haină ciudată,

Cu guleru-n jos.

Vei vedea culoarea iubirii,

Nimic mai frumos!

Frica ne face statui,

Dar iubirea ne învaţă dansul.

Frica ne-ngheaţă,

Iubirea ne topeşte.

Întoarce frica!

Pe dinlăuntrul ei

Găsi-vei

Iubire cu clopoţei!

Nu uitaţi nori mici, că şi pisicile au frici!

Mulţumesc, Andreea!

Îţi mulţumesc pentru felul minunat şi aproape nepământean în care foloseşti limbajul inimii. Citindu-ţi poeziile ne simţim copii, copii ai stelelor, copii ai norilor…şi ni se pare atât de simplu să ne întoarcem fricile pe dos!