Remember the joy

Iată ce am descoperit: „...Bucuria atrage iubire. Acolo unde este bucurie, vin îngerii, dansează cu tine, cu voi. Aşadar, bucură-te de tot ceea ce ţi se întâmplă şi bucură-te în fiecare clipă! Cineva spunea: Zâmbeşte cât mai des – nu se ştie cine se va îndrăgosti într-o zi de zâmbetul tău!”

Asta scriam eu in iulie anul trecut, pe Diperia.ro, într-un articol intitulat Cine trăieşte în iluzie.

Era un mesaj pentru voi toţi şi în acelaşi timp pentru mine.

Azi chiar simt asta şi habar n-am de ce. Mă întrebă cei din jurul meu dacă s-a întâmplat ceva. Nu s-a întâmplat nimic, lucrurile sunt în jurul meu exact la fel cum erau, nu s-a schimbat nimic.

Ceva s-a întâmplat însă în interiorul meu. Nu ştiu cum s-a petrecut, însă pot să identific momentul când s-a petrecut…nu m-am gândit niciodată până acum că o melodie şi un videoclip pot să aibă rol terapeutic…ştiu numai că am plâns, şi am râs. Încercaţi, poate funcţionează şi la voi: Allegria!

N-ai vrea să vinzi ceva?

Zilele trecute m-am întâlnit cu Vali. Omul ăsta e o adevărată resursă. Un izvor cu apă vie.

Mi-a plăcut un articol de pe blogul lui, A vinde. A comunica. O idee-forţă: dacă vrei să fii bun în orice domeniu, trebuie să ştii să fii mai întâi un bun vânzător:"A vinde înseamnă să îţi depăşeşti propriile îndoieli, temeri şi dorinţe şi să acţionezi zi de zi doar cu ideea de a-i servi pe oameni."

Asta este ceea ce se cere în orice domeniu am lucra. Şi ce context mai bun de a-ţi şlefui aceste abilităţi decât contextul vânzărilor?

Eeee, am ştiut eu de ce m-am înscris acum câteva luni într-un MLM. Exact pentru asta. Pentru că nu suportam vânzările. Pentru că nu suportam pe oricine încerca să-mi vândă ceva şi mă enerva orice persoană pe care o bănuiam că încearcă să-mi aplice vreo tehnică de persuasiune. Şi mi-am dat seama că cea mai bună metodă de a scăpa de această credinţă limitativă este aceea de a face eu însămi vânzări. Iar ceea ce am descoperit, a fost ceea ce alţii ştiau mai demult, dar eu nu credeam: când vinzi profesionist, n-o faci pentru tine, ci pentru ceilalţi; te perfecţionezi continuu, înveţi noi strategii de persuasiune tocmai pentru a putea să-i ajuţi mai bine pe oameni; îţi depăşeşti neîncrederea, teama de respingere, de judecata celorlalţi, dorinţa de comoditate, tocmai pentru că altfel nu vor avea de câştigat nici ceilalţi, nici tu.

Măcar ca experienţă, merită să faci vânzări, chiar dacă asta nu este pasiunea şi nici misiunea vieţii tale. Şi dacă vrei o astfel de experienţă la scara mai mică, cu aceleaşi provocări, în care teama de respingere se luptă cu dorinţa de a oferi, atunci fă Free Hugs.

Nu vreau să plătesc nici un preţ!

I have enough of running around in circles every day!
I want to break free!
The sky is the limit...

Nu vreau să plătesc nici un preţ.

Ni s-a spus că orice are un preţ. Că nu le poţi avea pe toate. Că dacă vrei să-ţi fie bine într-o anume privinţă trebuie să plăteşti preţul. Şi toţi credem lucrul acesta şi ne conformăm...

Şi dacă într-o zi n-o s-o mai facem?

Cum ar fi să ştim că dacă suntem programaţi să ne luăm feliuţa de fericire cu gândul că o să plătim pentru asta, chiar vom plăti?

Cum ar fi să ştim că dacă nici prin gând nu ne trece să plătim, nimeni nu ne va cere niciodată nici un preţ?

Prietenul secret te învaţă

Prieten secret, suflet de dincolo de dincolo...

De ce ai apărut tu în viaţa mea?

De ce vii să-mi aduci aminte de circumstanţe din viaţa mea în care lucrurile s-au întâmplat la fel?

Ce lecţie ai tu pentru mine?

Vasile, ce lecţie ai tu pentru mine?

Ştiu, lecţia e...Gabi.

Nu e prima oară când la un curs se întâmplă să lucrez mai mult cu un bărbat care e venit acolo cu soţia lui.

În viaţa mea am avut cel puţin trei mentori, bărbaţi, pe care i-am acceptat până la urmă „la pachet” cu soţiile lor, care mi-au devenit şi ele mentori (un fel de menage a trois – glumesc :)).

Ce înseamnă asta?...

Descoperiţi-vă prietenul secret! Staţi de vorbă cu el, chemaţi-l în casa voastră, la masa voastră şi în sufletul vostru! Precis are să vă spună ceva!

Descoperiţi de ce sau de cine vă aduce aminte. Nu cumva de voi înşivă?

Descoperiţi ce parte a voastră rezonează cu ceva din el şi întrebaţi-i sufletul ce lecţie are pentru voi.

Şi dacă este la sute de kilometri distanţă şi simţiţi că vreţi răspunsul acesta pe loc, puteţi să folosiţi o variantă modificată a tehnicii Disney, utilizată în programarea neurolingvistică (dacă vreţi mai multe amănunte, daţi-mi de ştire).

...Şi astfel am fost şi Lucia, şi Vasile, care m-a învăţat, într-adevăr, o lecţie foarte importantă.

Şi am mai aflat ceva: că dincolo de răceală şi de tăcerea stânjenitoare se află multă, multă dragoste...

Mulţumesc, Vasile!

Tot ce am nevoie este în mine acum!

Să bei apă vie, binecuvântată cu frumuseţea gândurilor tale şi să spui: Tot ce am nevoie este în mine acum!, înţelegând că, odată cu aceasta, a intrat în tine viaţa.

Să faci dragoste cu sufletul tău pereche şi să strigi: Tot ce am nevoie este în mine acum!, simţindu-i lumina în tine.
Dacă undeva în corpul tău ceva plânge sau este bolnav, să-i înţelegi înţelepciunea şi lecţia care te învaţă şi să spui: Tot ce am nevoie este în mine acum!
Dacă în pântecele tău o nouă viaţă are nevoie de tine ca să înflorească, să-ţi şopteşti: Tot ce am nevoie este în mine acum!

Un Răvaş al Luminii pentru tine

Răvaşele Luminii sunt mesaje pline de înţelepciune din “Manualul Războinicului Luminii” de Paulo Coelho. Le-am întâlnit prima dată la Bootcamp (deşi citisem cartea, dar nu m-am gândit niciodată s-o folosesc pe post de oracol :)). Setându-ţi mai întâi intenţia de a rezolva o anumită problemă, mesajul care îţi “pică” îţi va da răspunsul la acea problemă (credeţi-mă că nu s-a întâmplat niciodată să nu-mi dea exact răspunsul de care aveam nevoie!).

Zilele trecute, setându-mi intenţia de a ajuta pe cineva, am deschis cartea, aleator, şi am nimerit la pagina 37:

Fiecare războinic al luminii a rămas cu o teamă de intra în luptă.

Fiecare războinic al luminii a trădat şi minţit cândva în trecut.

Fiecare războinic al luminii a păşit cândva pe un drum care nu era al lui.

Fiecare războinic al luminii a suferit cândva din pricina unor lucruri lipsite de însemnătate.

Fiecare războinic al luminii a crezut cândva că nu este războinic al luminii.

Fiecare războinic al luminii a eşuat cândva în datoriile sale spirituale.

Fiecare războinic al luminii a zis cândva “da” când ar fi vrut să zică “nu”.

Fiecare războinic al luminii a lovit-o cândva pe o fiinţă iubită.

Tocmai de aceea este războinic al luminii, pentru că a trecut prin toate acestea şi nu şi-a pierdut niciodată speranţa de a fi mai bun decât era.

Lasă lumina din tine să strălucească!

Azi m-a sunat Vasile

Azi m-a sunat Vasile. N-am mai vorbit de şase luni.

Vasile, „protejatul” meu de la Bootcamp, mi-a făcut azi o mare bucurie.
Tot azi, prietena mea secretă de la Bootcamp, Andreea, a postat un articol pe acest blog (vezi mai jos), cică, din greşeală (eh, cine crede asta?).
Încep să cred că legătura dintre doi prieteni secreţi este mult mai profundă decât pare la prima vedere. Este ca un legământ între suflete, cei doi rămân conectaţi toată viaţa, chiar dacă ei pot să nu se mai întâlnească şi să nu mai vorbească niciodată.

Controlează-ţi gândurile sau te vor controla ele pe tine!

Am făcut o listă cu câteva modalităţi prin care iţi poţi controla gândurile. Le-am experimentat pe toate şi pot spune că funcţionează, separat sau în combinaţii şi, în plus, o parte dintre ele au şi efecte suplimentare faţă de simpla liniştire a minţii. Vei descoperi singur care sunt acelea.

Iată care sunt aceste tehnici:

• Când te surprinzi sporovăind în interior în loc să te concentrezi pe ceea ce ai de făcut, repetă-ţi ceea ce Richard Bandler şi Owen Fiztpatrick (în Conversaţii, p. 223) numesc mantra Taci naibii din gură! (spusă mai ales când vocea ta interioară este critică). Este o tehnică extrem de simplă, prin care, în primul rând comunici minţii tale că “ai surprins-o asupra faptei” şi în al doilea rând îi dai comanda de liniştire;
• Asumarea a ceea ce gândeşti, simţi şi faci în acel moment: EU sunt cel care gândesc asta, simt asta, fac asta! (şi enumeri exact ce);
• Zâmbetul – la început va fi forţat, apoi, după aproximativ 10 secunde el se va transforma într-un zâmbet autentic. Mai ales dacă este ajutat şi de următoarea tehnică (aflată de la Andy Szekely): imaginează-ţi un zâmbet uriaş desenat pe pieptul tău - zâmbetul de pe faţa ta va tinde să capete aceleaşi dimensiuni.

Pont: Este minunat dacă te poţi privi şi în oglindă în timp ce zâmbeşti. Vei observa că pe lângă efectul de liniştire a gândurilor, zâmbetul îţi va aduce şi o stare de bucurie. De fapt, prin orice metodă ai ajunge la golirea minţii, vei experimenta şi o stare de bucurie;

• O tehnică foarte puternică, cu efecte profunde: imaginează-ţi tot răul din lume strâns într-o bulă neagră, pe care o inspiri pe nas, până în abdomen, unde o transformi într-un bulgăre de lumină extrem de strălucitor, pe care îl expiri pe gură, asupra lumii întregi (mulţumesc, Gabriela Vereş!).

Pont: Ajută dacă faci asta de trei ori, crescând gradat mărimea bulei negre şi intensitatea luminii care vine din interior;

• Câteva respiraţii profunde şi concentrarea pe respiraţie ajută, de asemenea;
• O tehnică preluată de la Eric Berglund, care, în principal, este utilă pentru creerea unei atitudini de încredere, şi care, am constatat eu, linişteşte automat şi mintea. Berglund spune că degetul mare de la mâini este “responsabil” cu starea de neîncredere, şi atunci când îl acoperim, cu degetele strânse ale celeilalte mâini, neîncrederea dispare.

Pont: Personal prefer varianta cu ambii pumni strânşi şi cu degetul mare înăuntru. Este gestul prin care “ţinem pumnii” cuiva sau pentru ca ceva să se întâmple şi prin care, într-adevăr, transmitem încredere. Fă gestul atunci când nu ai încredere, concentrându-te pe el, şi o să observi în maxim 10 secunde o schimbare uimitoare a ceea ce simţi!

• Mişcarea fizică – schimbă-ţi poziţia, locul, fă câteva exerciţii fizice, aleargă (principiu din programarea neurolingvistică, care afirmă legătura dintre fiziologie şi gânduri).

Pont: Important este ca acest efort fizic să te solicite puternic, astfel încât să nu poţi face altceva decât asta, pentru că altfel poţi foarte bine să-ţi continui şirul gândurilor (e adevărat, nu cu aceeaşi viteză) în timp ce alergi agale din sufragerie până în bucătărie. Ceea ce vei constata este că viteza cu care te mişti este invers proporţională cu viteza gândurilor pe care le ai! Aceasta este o observaţie foarte importantă (mi-aduc aminte de filmele cu samurai, în care aceştia se mişcau cu o viteză uimitoare, tocmai pentru că erau extrem de concentraţi pe ceea ce făceau).

• Pornind de la această constatare, o variantă ar fi să-ţi optimizezi toate activităţile, realizându-le cu cea mai mare viteză posibilă. Eu personal prefer să fac activităţile casnice de parcă mă fugăreşte cineva prin casă, pentru că altfel mi se par plictisitoare şi risc să cad în vârtejul gândurilor (e chiar hilar, fac asta doar când sunt singură :), iar când sunt cu cineva, reduc viteza până la acel nivel la care nu pare suspect pentru cei din jur). Aşa este imposibil să nu mă concentrez pe ceea ce fac, pentru că la viteza aia, dacă n-aş face-o, sigur m-aş lovi de ceva sau aş sparge ceva. Fă lucrurile ca şi cum în 5 minute trebuie să le termini, chiar dacă poate ai o oră la dispoziţie! În plus o să constaţi că îţi vei îmbunătăţi şi starea de spirit, o să ţi se pară haios, totul o să capete un ritm şi o să devii şi foarte eficient!
• Stai cu picioarele depărtate şi tălpile lipite de sol, păstrându-ţi în acelaşi timp coloana dreaptă, gâtul şi umerii relaxaţi; conştientizează poziţia tălpilor. Asta conduce la o împământenire rapidă, împiedicându-te să mai fii cu capul în nori!
• Bea un pahar cu apă impregnată cu gânduri pozitive – mai multe amănunte afli din cercetările Dr. Massaro Emoto privind inteligenţa apei.
• Doreşte-ţi cu îndârjire să gândeşti. Vei observa că nu vei mai putea s-o faci. Tot ceea ce vei putea să-ţi spui este: “Nu gândesc nimic…acum nu gândesc nimic”.

Această listă este deschisă, puteţi adăuga voi şi altele….

Transformă

Sa transformi in mediatatie Orice lucru faci.

Sa nu astepti "sa faci ceva" pentru a putea fi asa cum esti.

Poti fi creativ, fericit, inteligent, armonios, luminos, fascinant - sau oricum vrei tu sa fii - chiar privindu-ti mainile, sau deschizand usa, sau tragand perdeaua, sau ridicand ochii de la calculator. Ai voie sa fii cine esti, ai voie sa fii ceea ce vrei sa fii (superb/superba, seducator, atractiv, plin de iubire, vesel, generos) in fiecare secunda. Nu e nevoie sa astepti un moment prielnic, o circumstanta speciala, o calatorie undeva pentru a arata cine esti.

Ai ajuns in toate locurile din lume, si pretutindeni esti cu tine, asa ca FII ! Fii si azi, acum, asa cum ai vrea sa fii maine la o cafenea din Paris. Fii azi la fel de vesel precum ai fii intr-o vacanta in Maldive. Fii acum, aprinzandu-ti tigara, cel mai creativ moment al tau din ziua de azi. Specatatori sunt peste tot. Nu ii vezi? Toti cei din jur abia asteapta sa vada cine esti. Dar mai ales tu astepti sa te descoperi. Nu mai astepta. Descopera-te.

Fii.

Transforma in meditatie, in arta, in excelenţă ORICE lucru faci. Oricat de mic. Nu exista mic.

Te pup. Sarut toate locurile in care iti lasi excelenţa, urma ta de viata, aburul tau personal, ingeniozitatea pe care le dovedesti zilnic. Tot ce atingi e sfant.

Cu tine vorbesc. Nu doar cu mine.

Nu gândi

Nu gândi. Dacă gândeşti, nu spune. Dacă spui, nu scrie. Dacă scrii, nu semna. Dacă semnezi, nu te mira. (proverb asiatic)

Să nu gândeşti. Orice gând poate fi folosit împotriva ta.
Cam aşa sună una din recomandările multor şcoli spirituale, referindu-se la faptul că gândurile împiedică concentrarea. Gândurile care vin necontrolate, de care nu suntem conştienţi, ne împiedică să ne concentrăm pe ceea ce facem în momentul acela, ne împiedică să fim prezenţi.
Este adevărat că prezenţa o poţi obţine şi gândind, dar numai dacă eşti perfect conştient de faptul că în momentul acela gândeşti, dacă alegi să gândeşti aşa.
Pentru că de multe ori, nu noi gândim gândurile, ci ele ne gândesc pe noi. Ce înseamnă asta? Cred că fiecare cunoaşte senzaţia aceea în care gândurile vin, năvalnic, ne prind în dansul lor, implicându-ne treptat toată atenţia, nu mai auzim şi vedem ceea ce se întâmplă în jurul nostru, decât vag şi de multe ori, deformat. Deseori ne este implicată şi fiziologia; dacă vă conştientizaţi corpul în momentul acela, realizaţi că muşchii limbii şi ai buzelor se mişcă ca şi cum chiar aţi spune ceea ce gândiţi, expresia feţei şi poziţia corpului este modificată în acord cu ceea ce vă spuneţi în interiorul vostru.
Vă aduceţi aminte că s-a întâmplat să zăriţi pe stradă oameni care vorbesc singuri, câteodată sunt calmi, dar de multe ori sunt furioşi, se ceartă cu cineva imaginar…spunem că sunt nebuni, “duşi cu pluta”, rupţi de realitate, complet absorbiţi de dialogul lor interior. Nu-şi pot controla gândurile, nu conştientizează ceea ce fac, nu sunt prezenţi. Sunt absenţi. Nu sunt.
Aşa vreţi să ajungeţi? Gândiţi-vă că tabloul descris mai sus nu este decât o exagerare, o caricaturizare a ceea ce faceţi voi în fiecare zi.
Observaţi-vă cum vă mişcaţi mai încet şi, pe măsură ce vă implicaţi în dialogul interior, chiar vă opriţi din activitate. Vă blocaţi, împietriţi în propriile voastre gânduri. Ritmul activităţilor zilnice scade şi vă întrebaţi: “Când a trecut ziua? N-am reuşit să fac mai nimic!”
Observaţi-vă cum greşiţi, vă cad obiecte din mână, vă ciocniţi cu alte persoane, calculaţi greşit, uitaţi unde aţi pus telecomanda, uitaţi să luaţi pâinea pe care aţi plătit-o, vă uitaţi mobilul acasă, greşiţi drumul, coborâţi la altă staţie sau v-aduceţi aminte în ultimul moment…sau, cine ştie, treceţi pe roşu şi…Doamne fereşte! (se mai numeşte neatenţia la volan).
Observaţi-vă cum deveniţi iritaţi, chiar nervoşi în momentul în care cineva vă solicită ceva, pentru că vă întrerupe din visare. Iar dacă dialogul interior în momentul acela este şi critic, puţin mai lipseşte să nu-l luaţi la bătaie pe copilul vostru că v-a cerut să vă jucaţi cu el.
Observaţi-vă cum, atunci când “nu sunteţi acasă”, corpul vostru îşi face de cap şi mănâncă, şi mănâncă, şi mănâncă…
Observaţi-vă cum, din contra, în momentul în care sunteţi perfect concentraţi şi în acelaşi timp conştienţi de ceea ce faceţi, pur şi simplu vă surprindeţi că faceţi lucrul acela cu plăcere, chiar cu bucurie. Simţiţi bucuria de a spala vase, de a lucra la un proiect neinteresant, de a vorbi cu soacra, de a vă juca cu copiii, de a mânca şi de a face dragoste.
Observaţi-vă în momentul acesta…ce faceţi? Ştiu, citiţi! Şi, în acelaşi timp?... Care este poziţia corpului? Ce simţiţi? Ce gândiţi? Ce aţi gândit cu o secundă înainte?
În articolul următor, am să vă împărtăşesc câteva modalităţi prin care ne putem goli mintea de gânduri şi obţine concentrarea.
Până atunci, observaţi-vă!

Care este primul lucru pe care l-ai face dacă...

E oare cineva, care să-mi poată da
Aşa ceva măcar de ziua mea? (Vama Veche)

Îmi doresc să închid ochii şi când îi voi deschide să fiu într-un alt loc...într-un loc în care oamenii să fie buni şi luminoşi, iar scopul vieţii lor să fie acela de a dărui.
Într-un loc în care oamenii să nu aibă nici un ban în buzunar (şi nici în bancă) şi totuşi să trăiască în abundenţă. Un loc în care oamenii să muncească şi să dea tot ce au ei mai bun, cu bucurie, pentru a dărui altora. E clar că în cazul acesta, nimeni nu va produce nimic inutil sau mediocru şi în acelaşi timp, toţi vor consuma numai ceea ce au într-adevăr nevoie. Să mergi la servici cu bucurie, fără să fii plătit, ci doar pentru a-ţi îndeplini misiunea personală, ştiind că ceea ce faci tu, va ajuta alţi oameni. Să poţi să intri în orice magazin şi să iei de acolo lucrurile de care ai nevoie, gratis (şi în acelaşi timp cu responsabilitate).
Să ajung în locul unde este abundenţă, creată mai întâi în minţile oamenilor şi apoi în planul fizic, pentru că acolo oamenii n-au auzit niciodată minciuna care ni s-a spus nouă, cum că resursele sunt limitate.
Oamenii să doarmă şi să mânânce foarte puţin, în special vegetale, şi să nu aibă nevoie de mai mult, pentru că îşi extrag energia din altă parte. Să fie sănătoşi şi frumoşi pentru că respectă legile naturii. Să aibă locuinţe simple, cu foarte puţine obiecte, aproape goale, dar în acelaşi timp, pline de bucurie. Având nevoie de atât de puţine lucruri, oamenii vor şi lucra mai puţin, având astfel timp mai mult pentru ei înşişi, familie şi prieteni.
Să merg pe străzi şi să nu văd bănci, farmacii, spitale, tribunale; să nu existe poliţie, armată, Garda financiară, reclamă, alegeri, impozite, cure de slăbire şi desene animate cu Titanii. Toate acestea sunt născute din Frică şi servesc Fricii.
Imi doresc să ajung în locul unde există doar Iubirea. Locul unde toate braţele sunt deschise şi nimeni nu respinge pe nimeni. Locul unde oamenii se pot îndrăgosti şi pot face dragoste cu oricine (şi în acelaşi timp cu responsabilitate), pentru că n-au auzit niciodată minciuna care ni s-a spus nouă că nu poţi iubi două sau mai multe persoane în acelaşi timp. Şi asta serveşte tot Fricii, şi nu Iubirii.
...Mi-aduc aminte subtitlul unei lucrări scrise de Richard Bandler şi Owen Fitzpatrick – Libertatea e totul, iar iubirea vine la sine...
Ştiu o tehnică foarte puternică prin care poţi să-ţi îndeplineşti visele; dacă vrei, ţi-o împărtăşesc cu bucurie: gândeşte-te care este primul lucru pe care îl vei face după ce îţi vei vedea obiectivul îndeplinit, şi FĂ-L! De exemplu, dacă ţi-ai propus să iei un examen şi primul lucru pe care îl vei face după ce vei vedea nota de trecere este să-ţi cumperi o ciocolată şi s-o mănânci, ei bine, cumpără ciocolata şi mănânc-o, ca şi cum deja ai trecut examenul! În felul acesta ai făcut o comandă fermă Universului şi ai semnat contractul! (acest exemplu este cel al unui caz real, care în mod logic nu avea cum să treacă examenul dar, ce să faci, Universul a complotat! – mulţumesc, Cristina!).
M-am gândit care este primul lucru pe care l-aş face dacă în secunda asta m-aş teleporta în acea lume a Iubirii: aş împărtăşi cu voi toate aceste lucruri şi aş trimite articolul tuturor celor cărora le am adresele de mail în Address Book, fără să mă gândesc că poate nu aveţi timp sau chef de aşa ceva, fără să-mi fie teamă că o să mă judecaţi sau că n-o să înţelegeţi mesajul la adevărata lui valoare...
Dacă îţi doreşti şi tu să trăieşti într-o astfel de lume, spune, într-un comentariu la acest articol, care ar fi primul lucru pe care l-ai face dacă acest vis s-ar îndeplini? Şi FĂ-L!

Balerină şi lector universitar

Libertatea e totul, iar iubirea vine de la sine…

Mi-aduc aminte cum mi-am descoperit eu misiunea personală la Bootcamp...
...aceleaşi întrebări la care mai răspunsesem până atunci şi la care nu am primit un răspuns satisfăcător...Ce iţi place să faci atât de mult încât ai plăti pentru asta?...hmm, multe, cum ar fi să petrec o seară romantică, etc., etc., asta să fie misiunea mea personală? Cine ştie?! Ia sa vedem mai departe...Când erai mic, ce spuneai că o să te faci când o să fii mare? Iar întrebarea asta al cărei răspuns nu are nici o logică?! Păi eu ştiu că misiunea mea este să fiu trainer, dar nu ştiu ce anume să îi învăţ pe oameni. Iar când eram mică îmi doream să fiu balerină, şi apoi actriţă, şi apoi scriitoare...Şi acum sunt lector universitar! Ce legătură are balerina cu lectorul universitar??! Balerină/lector universitar... Balerină/lector universitar...
Brusc, lacrimile încep să-mi şiroiască pe faţă...nu ştiu de ce....dar sufletul meu ştie...
Un vis care a fost spulberat de persoana în care ai cea mai mare încredere atunci când eşti copil: Nu ai cum să ajungi balerină…ca să fii balerină trebuie să fii înaltă şi slabă, şi tu nu eşti…aşa că…nu mergi la balet.
Acum ştiu că n-o să fiu balerină…dar ceea ce am descoperit la Bootcamp a fost mult mai mult decât atât…meditaţia în mişcare.
Visul de a fi balerină a stat ani de-a rândul adânc îngropat în mine, n-am spus niciodată nimănui acest lucru, îl credeam o prostie…

L-am întrebat pe băieţelul meu de cinci ani ce vrea să se facă când o să fie mare. Mi-a răspuns:
- Lucrător!
Sper că lucrător în Lumină! nu m-am putut abţine să nu gândesc.
E uşor să accepţi că fiul tău vrea să se facă, de exemplu, profesor în loc de medic, dar lucrător...Dar am jurat că şi tractorist dacă vrea să se facă, am să îl încurajez: nu voi ştii niciodată ce este bun pentru destinul lui, mai bine decât ştie el însuşi, chiar dacă nu conştientizează.
Îmi aduc aminte iar de visul meu, îngropat atâţia ani, neştiut de nimeni...
Nu mi-am adus aminte de el nici măcar când o întrebam pe fiica mea de patru ani ce vrea să se facă când o să fie mare iar ea îmi răspundea, cu un zâmbet larg pe toată faţa:
- Balerină...