Walter Crane (1845 – 1915), desen original din povestea “Căprioara albă”
Cum e să fii Prinţesa Dorinţă care la lumina zilei se transformă într-o căprioară albă? Sau poate o căprioară albă care în timpul nopţii se transformă în Prinţesa Dorinţă?
Oare există un Prinţ Războinic care, după ce te răneşte de mai multe ori, renunţă la vânătoare şi ţi se dedică, plin de dragoste?
Eh, basme!
Da, este o poveste prea puţin cunoscută, “Căprioara albă”, scrisă de Marie-Catherine Le Jumel de Barneville, apărută în cartea “Basme alese”, Editura Mediamorphosis, Bucureşti, 2009, şi care, am motive să cred că este inspirată din mitologia anglo-saxonă.
“Oare va trebui să fiu mereu Căprioară în timpul zilei şi să îl văd cum îşi îndreaptă arcul spre mine, fără să fiu în stare să-i vorbesc?”…Prinţesa Dorinţă ştia că el este ursitul ei, dar el nu ştia…Oare cât vor mai juca jocul acesta?
Vi s-a întâmplat vreodată să realizaţi că povestea vieţii voastre seamănă cu…o poveste?
Cu unul din basmele copilăriei? Câţi dintre voi sunteţi Cenuşăreasa şi prinţul său, Frumoasa şi Bestia, Frumoasa Adormită şi al său ursit?
Care credeţi că este motivul pentru care aceste poveşti supravieţuiesc şi continuă să se răspândească din vremuri imemoriale?
Ştiaţi că pe vremuri, basmele nu erau destinate copiilor ci…adulţilor? Ele erau rostite de înţelepţii comunităţii în grupuri de dezvoltare personală în jurul focului, seara, în taină, sau la şezători…
Basmele, legendele, miturile reproduc ceea ce Carl Gustav Jung numea arhetipuri, sau modele aflate în inconştientul colectiv al omenirii sau al unei comunităţi anume şi care îi influenţează pe membrii acesteia, dictându-le comportamentul într-o anume situaţie. Există arhetipuri care îi influenţează la nivel inconştient pe toţi oamenii (cum ar fi cel cuprins în mitul sacrificiului cosmogonic şi care se leagă de instinctul sexual) şi arhetipuri care influenţează doar anumite categorii de persoane. Adică există grupuri de persoane care sunt Frumoasa şi Bestia, altele care sunt Prinţesa Dorinţă şi Prinţul Războinic, etc.
Semnificaţiile acestor scenarii de viaţă sunt profunde dacă intrii în interiorul lor (adică, mai precis, al tău) şi le analizezi.
E important de ştiut faptul că ele reprezintă de fapt nişte programe, nişte scenarii cu care am fost programaţi, şi că noi suntem mult mai mult decât atât. Nu ştiu sigur dacă putem să reprogramăm genul acesta de scenariu, dar cu siguranţă putem face câteva lucruri:
1. Folosiţi-vă intuiţia pentru a identifica cărui scenariu se potriveşte viaţa sau părţi din viaţa voastră (pot fi mai multe scenarii, în funcţie de rolurile pe care le jucaţi în societate sau le-aţi jucat în perioade diferite);
2. Citiţi cu atenţie povestea, legenda, mitul respectiv (o variantă cât mai aproape de cea originală) - fiecare cuvânt este revelator;
3. Cu siguranţă veţi identifica pasaje pe care veţi recunoaşte că le-aţi traversat deja şi pasaje care reprezintă chiar piesa de puzzle care vă lipsea;
4. Dacă nu reuşiţi să vă identificaţi cu nici un scenariu, probabil că încă nu aţi săpat suficient de adânc – poate este o poveste prea puţin cunoscută, de care nici n-aţi auzit. Într-o stare de relaxare profundă, povestiţi-vă viaţa ca şi cum ar fi un basm, puneţi nume de poveste personajelor, transfiguraţi evenimentele care v-au marcat în întâmplări fantastice. Înregistraţi-vă sau scrieţi-le pe hârtie. Este imposibil ca după un timp să nu vă întâlniţi, ca din întâmplare, cu basmul, mitul sau legenda care vă reprezintă. Succes!
Oare există un Prinţ Războinic care, după ce te răneşte de mai multe ori, renunţă la vânătoare şi ţi se dedică, plin de dragoste?
Eh, basme!
Da, este o poveste prea puţin cunoscută, “Căprioara albă”, scrisă de Marie-Catherine Le Jumel de Barneville, apărută în cartea “Basme alese”, Editura Mediamorphosis, Bucureşti, 2009, şi care, am motive să cred că este inspirată din mitologia anglo-saxonă.
“Oare va trebui să fiu mereu Căprioară în timpul zilei şi să îl văd cum îşi îndreaptă arcul spre mine, fără să fiu în stare să-i vorbesc?”…Prinţesa Dorinţă ştia că el este ursitul ei, dar el nu ştia…Oare cât vor mai juca jocul acesta?
Vi s-a întâmplat vreodată să realizaţi că povestea vieţii voastre seamănă cu…o poveste?
Cu unul din basmele copilăriei? Câţi dintre voi sunteţi Cenuşăreasa şi prinţul său, Frumoasa şi Bestia, Frumoasa Adormită şi al său ursit?
Care credeţi că este motivul pentru care aceste poveşti supravieţuiesc şi continuă să se răspândească din vremuri imemoriale?
Ştiaţi că pe vremuri, basmele nu erau destinate copiilor ci…adulţilor? Ele erau rostite de înţelepţii comunităţii în grupuri de dezvoltare personală în jurul focului, seara, în taină, sau la şezători…
Basmele, legendele, miturile reproduc ceea ce Carl Gustav Jung numea arhetipuri, sau modele aflate în inconştientul colectiv al omenirii sau al unei comunităţi anume şi care îi influenţează pe membrii acesteia, dictându-le comportamentul într-o anume situaţie. Există arhetipuri care îi influenţează la nivel inconştient pe toţi oamenii (cum ar fi cel cuprins în mitul sacrificiului cosmogonic şi care se leagă de instinctul sexual) şi arhetipuri care influenţează doar anumite categorii de persoane. Adică există grupuri de persoane care sunt Frumoasa şi Bestia, altele care sunt Prinţesa Dorinţă şi Prinţul Războinic, etc.
Semnificaţiile acestor scenarii de viaţă sunt profunde dacă intrii în interiorul lor (adică, mai precis, al tău) şi le analizezi.
E important de ştiut faptul că ele reprezintă de fapt nişte programe, nişte scenarii cu care am fost programaţi, şi că noi suntem mult mai mult decât atât. Nu ştiu sigur dacă putem să reprogramăm genul acesta de scenariu, dar cu siguranţă putem face câteva lucruri:
1. Folosiţi-vă intuiţia pentru a identifica cărui scenariu se potriveşte viaţa sau părţi din viaţa voastră (pot fi mai multe scenarii, în funcţie de rolurile pe care le jucaţi în societate sau le-aţi jucat în perioade diferite);
2. Citiţi cu atenţie povestea, legenda, mitul respectiv (o variantă cât mai aproape de cea originală) - fiecare cuvânt este revelator;
3. Cu siguranţă veţi identifica pasaje pe care veţi recunoaşte că le-aţi traversat deja şi pasaje care reprezintă chiar piesa de puzzle care vă lipsea;
4. Dacă nu reuşiţi să vă identificaţi cu nici un scenariu, probabil că încă nu aţi săpat suficient de adânc – poate este o poveste prea puţin cunoscută, de care nici n-aţi auzit. Într-o stare de relaxare profundă, povestiţi-vă viaţa ca şi cum ar fi un basm, puneţi nume de poveste personajelor, transfiguraţi evenimentele care v-au marcat în întâmplări fantastice. Înregistraţi-vă sau scrieţi-le pe hârtie. Este imposibil ca după un timp să nu vă întâlniţi, ca din întâmplare, cu basmul, mitul sau legenda care vă reprezintă. Succes!
