Căprioara albă

The White Hind, de Arthur Hughes (1832-1915).

Inspirat de poemul Endymion de John Keats (1795-1821)

Vânătoarea spune tot atât de multe despre vânător

cât despre vânat. (Guede Mazaka, The White Hind)

Căprioara albă este un personaj misterios ce apare în mitologia câtorva culturi (engleză, scoţiană), simbolizând feminitatea, supranaturalul şi dorinţele ce par de neatins.

În legenda The White Hind, Guede Mazaka povesteşte cum doi cavaleri, Arthur şi Lancelot pornesc în urmărirea unei căprioare albe pe care doresc s-o vâneze. După o căutare interminabilă, în care căprioara ba apărea, ba dispărea, într-un joc al tensiunii întins la maximum, în sfârşit ajung în apropierea ei, pe punctul de a o ucide. Arthur, care ar fi putut să-i dea lovitura mortală, după ce priveşte adânc în ochii ei mari, decide totuşi s-o lase să plece.

“Unele lucruri este mai bine să le laşi în viaţă…şi libere”, spune Arthur.

Lancelot nu e de acord: “Deci îţi spun. Unele lucruri trebuie capturate, pentru că nu îţi vor mai fi niciodată în viaţă oferite.”

Ambii au dreptate, şi totuşi nici unul nu are.

„Nu tot ce este capturat poate fi eliberat, şi ceea ce a fost deja luat nu mai poate fi luat a doua oară”.

PS: Şi da, căprioare albe chiar există, e adevărat că pe cale de dispariţie.