Nu gândi

Nu gândi. Dacă gândeşti, nu spune. Dacă spui, nu scrie. Dacă scrii, nu semna. Dacă semnezi, nu te mira. (proverb asiatic)

Să nu gândeşti. Orice gând poate fi folosit împotriva ta.
Cam aşa sună una din recomandările multor şcoli spirituale, referindu-se la faptul că gândurile împiedică concentrarea. Gândurile care vin necontrolate, de care nu suntem conştienţi, ne împiedică să ne concentrăm pe ceea ce facem în momentul acela, ne împiedică să fim prezenţi.
Este adevărat că prezenţa o poţi obţine şi gândind, dar numai dacă eşti perfect conştient de faptul că în momentul acela gândeşti, dacă alegi să gândeşti aşa.
Pentru că de multe ori, nu noi gândim gândurile, ci ele ne gândesc pe noi. Ce înseamnă asta? Cred că fiecare cunoaşte senzaţia aceea în care gândurile vin, năvalnic, ne prind în dansul lor, implicându-ne treptat toată atenţia, nu mai auzim şi vedem ceea ce se întâmplă în jurul nostru, decât vag şi de multe ori, deformat. Deseori ne este implicată şi fiziologia; dacă vă conştientizaţi corpul în momentul acela, realizaţi că muşchii limbii şi ai buzelor se mişcă ca şi cum chiar aţi spune ceea ce gândiţi, expresia feţei şi poziţia corpului este modificată în acord cu ceea ce vă spuneţi în interiorul vostru.
Vă aduceţi aminte că s-a întâmplat să zăriţi pe stradă oameni care vorbesc singuri, câteodată sunt calmi, dar de multe ori sunt furioşi, se ceartă cu cineva imaginar…spunem că sunt nebuni, “duşi cu pluta”, rupţi de realitate, complet absorbiţi de dialogul lor interior. Nu-şi pot controla gândurile, nu conştientizează ceea ce fac, nu sunt prezenţi. Sunt absenţi. Nu sunt.
Aşa vreţi să ajungeţi? Gândiţi-vă că tabloul descris mai sus nu este decât o exagerare, o caricaturizare a ceea ce faceţi voi în fiecare zi.
Observaţi-vă cum vă mişcaţi mai încet şi, pe măsură ce vă implicaţi în dialogul interior, chiar vă opriţi din activitate. Vă blocaţi, împietriţi în propriile voastre gânduri. Ritmul activităţilor zilnice scade şi vă întrebaţi: “Când a trecut ziua? N-am reuşit să fac mai nimic!”
Observaţi-vă cum greşiţi, vă cad obiecte din mână, vă ciocniţi cu alte persoane, calculaţi greşit, uitaţi unde aţi pus telecomanda, uitaţi să luaţi pâinea pe care aţi plătit-o, vă uitaţi mobilul acasă, greşiţi drumul, coborâţi la altă staţie sau v-aduceţi aminte în ultimul moment…sau, cine ştie, treceţi pe roşu şi…Doamne fereşte! (se mai numeşte neatenţia la volan).
Observaţi-vă cum deveniţi iritaţi, chiar nervoşi în momentul în care cineva vă solicită ceva, pentru că vă întrerupe din visare. Iar dacă dialogul interior în momentul acela este şi critic, puţin mai lipseşte să nu-l luaţi la bătaie pe copilul vostru că v-a cerut să vă jucaţi cu el.
Observaţi-vă cum, atunci când “nu sunteţi acasă”, corpul vostru îşi face de cap şi mănâncă, şi mănâncă, şi mănâncă…
Observaţi-vă cum, din contra, în momentul în care sunteţi perfect concentraţi şi în acelaşi timp conştienţi de ceea ce faceţi, pur şi simplu vă surprindeţi că faceţi lucrul acela cu plăcere, chiar cu bucurie. Simţiţi bucuria de a spala vase, de a lucra la un proiect neinteresant, de a vorbi cu soacra, de a vă juca cu copiii, de a mânca şi de a face dragoste.
Observaţi-vă în momentul acesta…ce faceţi? Ştiu, citiţi! Şi, în acelaşi timp?... Care este poziţia corpului? Ce simţiţi? Ce gândiţi? Ce aţi gândit cu o secundă înainte?
În articolul următor, am să vă împărtăşesc câteva modalităţi prin care ne putem goli mintea de gânduri şi obţine concentrarea.
Până atunci, observaţi-vă!