Libertatea e totul, iar iubirea vine de la sine…
Mi-aduc aminte cum mi-am descoperit eu misiunea personală la Bootcamp...
...aceleaşi întrebări la care mai răspunsesem până atunci şi la care nu am primit un răspuns satisfăcător...Ce iţi place să faci atât de mult încât ai plăti pentru asta?...hmm, multe, cum ar fi să petrec o seară romantică, etc., etc., asta să fie misiunea mea personală? Cine ştie?! Ia sa vedem mai departe...Când erai mic, ce spuneai că o să te faci când o să fii mare? Iar întrebarea asta al cărei răspuns nu are nici o logică?! Păi eu ştiu că misiunea mea este să fiu trainer, dar nu ştiu ce anume să îi învăţ pe oameni. Iar când eram mică îmi doream să fiu balerină, şi apoi actriţă, şi apoi scriitoare...Şi acum sunt lector universitar! Ce legătură are balerina cu lectorul universitar??! Balerină/lector universitar... Balerină/lector universitar...
Brusc, lacrimile încep să-mi şiroiască pe faţă...nu ştiu de ce....dar sufletul meu ştie...
Un vis care a fost spulberat de persoana în care ai cea mai mare încredere atunci când eşti copil: Nu ai cum să ajungi balerină…ca să fii balerină trebuie să fii înaltă şi slabă, şi tu nu eşti…aşa că…nu mergi la balet.
Acum ştiu că n-o să fiu balerină…dar ceea ce am descoperit la Bootcamp a fost mult mai mult decât atât…meditaţia în mişcare.
Visul de a fi balerină a stat ani de-a rândul adânc îngropat în mine, n-am spus niciodată nimănui acest lucru, îl credeam o prostie…
L-am întrebat pe băieţelul meu de cinci ani ce vrea să se facă când o să fie mare. Mi-a răspuns:
- Lucrător!
Sper că lucrător în Lumină! nu m-am putut abţine să nu gândesc.
E uşor să accepţi că fiul tău vrea să se facă, de exemplu, profesor în loc de medic, dar lucrător...Dar am jurat că şi tractorist dacă vrea să se facă, am să îl încurajez: nu voi ştii niciodată ce este bun pentru destinul lui, mai bine decât ştie el însuşi, chiar dacă nu conştientizează.
Îmi aduc aminte iar de visul meu, îngropat atâţia ani, neştiut de nimeni...
Nu mi-am adus aminte de el nici măcar când o întrebam pe fiica mea de patru ani ce vrea să se facă când o să fie mare iar ea îmi răspundea, cu un zâmbet larg pe toată faţa:
- Balerină...
...aceleaşi întrebări la care mai răspunsesem până atunci şi la care nu am primit un răspuns satisfăcător...Ce iţi place să faci atât de mult încât ai plăti pentru asta?...hmm, multe, cum ar fi să petrec o seară romantică, etc., etc., asta să fie misiunea mea personală? Cine ştie?! Ia sa vedem mai departe...Când erai mic, ce spuneai că o să te faci când o să fii mare? Iar întrebarea asta al cărei răspuns nu are nici o logică?! Păi eu ştiu că misiunea mea este să fiu trainer, dar nu ştiu ce anume să îi învăţ pe oameni. Iar când eram mică îmi doream să fiu balerină, şi apoi actriţă, şi apoi scriitoare...Şi acum sunt lector universitar! Ce legătură are balerina cu lectorul universitar??! Balerină/lector universitar... Balerină/lector universitar...
Brusc, lacrimile încep să-mi şiroiască pe faţă...nu ştiu de ce....dar sufletul meu ştie...
Un vis care a fost spulberat de persoana în care ai cea mai mare încredere atunci când eşti copil: Nu ai cum să ajungi balerină…ca să fii balerină trebuie să fii înaltă şi slabă, şi tu nu eşti…aşa că…nu mergi la balet.
Acum ştiu că n-o să fiu balerină…dar ceea ce am descoperit la Bootcamp a fost mult mai mult decât atât…meditaţia în mişcare.
Visul de a fi balerină a stat ani de-a rândul adânc îngropat în mine, n-am spus niciodată nimănui acest lucru, îl credeam o prostie…
L-am întrebat pe băieţelul meu de cinci ani ce vrea să se facă când o să fie mare. Mi-a răspuns:
- Lucrător!
Sper că lucrător în Lumină! nu m-am putut abţine să nu gândesc.
E uşor să accepţi că fiul tău vrea să se facă, de exemplu, profesor în loc de medic, dar lucrător...Dar am jurat că şi tractorist dacă vrea să se facă, am să îl încurajez: nu voi ştii niciodată ce este bun pentru destinul lui, mai bine decât ştie el însuşi, chiar dacă nu conştientizează.
Îmi aduc aminte iar de visul meu, îngropat atâţia ani, neştiut de nimeni...
Nu mi-am adus aminte de el nici măcar când o întrebam pe fiica mea de patru ani ce vrea să se facă când o să fie mare iar ea îmi răspundea, cu un zâmbet larg pe toată faţa:
- Balerină...
2 comentarii:
Draga Lucia, imprieteneste-te cu vechile vise... Niciodata nu e tarziu pentru ca universul iti trimite esenta a ceea ce vrei si nu forma.
Lasa gratia sa te gaseasca si sufletul tau va putea darui lumii poezia in miscare pe care stie s-o cante :-)
Multumesc, Cris....
Imi dau seama ca tot drumul de pana acum are un rost...ca faptul ca nu am facut balet cand eram copil m-a ajutat mai mult decat daca as fi facut-o.
De multe ori, avem de castigat mai mult din lipsa decat din prezenta, din ceea ce ni se ia decat din ceea ce ni se da...
Sa fim recunoscatori, asadar, pentru tot ceea ce vine, si sa primim cu bucurie. Allegria! :)
Trimiteți un comentariu