Lucia, eşti minunată!

Astăzi am chef să mă laud.

Să mă pun singură la gazeta de perete, să-mi ridic o statuie, să-mi închin un imn de slavă.

Azi sunt idolul meu. Vreau să mă divinizez, să mă sanctific, să mă venerez, să-mi sărut singură mâinile, picioarele şi poala hainei.

Să mă închin, să fac o plecăciune adâncă şi semnul crucii în faţa mea.

Să-mi aduc ofrande, flori şi cele mai minunate daruri.

Să-mi trimit o sută de “peştişori” pe minut.

Să strig la microfon şi să se audă în douăzeci de boxe cât Casa Poporului: “Îmi place de mineeeee!”.

Să scriu pe mii de eşarfe enorme desfăşurate în vânt, deasupra lumii întregi: “LUCIA, EŞTI MINUNATĂ!”…

…împreună cu mesajul pe care l-am primit pe mess: “Lucia, esti minunată. Tot ce aveam nevoie a venit de la tine acum. Mi-ai oferit în această dimineaţă cea mai mare porţie de energie ...Multumesc. Am citit cu cafeaua în faţă toate articolele de pe blog, unul după altul, pe nerăsuflate deşi separat le mai citisem. Cred că ceea ce m-ai făcut să simt acum este antidotul crizei...mondiale, financiare, spirituale şi de orice fel. Mi-ai amintit ce frumos e să iubeşti...VIAŢA. Viaţa să te răsplătească pentru asta. Să ai o zi minunată!!!

Şi ca un mare paradox mi-am amintit de tine cum erai în prima zi când ne declarai deschis că nu te simţi bine...waw...metamorfoza a făcut să fii cel mai bogat om, cel care nu se teme să gândească, să spună, să strige, să scrie pentru noi toţi la un loc.”

Mulţumesc, GabiZ!