TOT CE AM NEVOIE ESTE ÎN MINE ACUM!

Sunt înţelept al câmpului, războinic al luminii şi înger păzitor.

Cu ochiul tău în mine şi cu ochiul meu în tine,

luminez acea parte de Univers care mi-a fost hărăzită.

Şi ştiu că pe drumul meu, eu sunt singurul stăpân.

SELF MASTERY.



joi, 13 septembrie 2998

Tot ce am nevoie este în mine acum. Articol comun

Încă nu ne-a trecut starea de bootcamp...
...aşa că am început şi eu, ca toţi bootcamperii, cu setarea intenţiei...care în cazul de faţă a fost aceea de a creea o introducere comună la ceea ce va urma, unire şi armonizare a mesajelor participanţilor ce au curs după sosirea acasă...şi iată ce a apărut...
...după atâtea mesaje calde şi înţelepte, suntem cu ochii mari...”Am fost şi eu acolo”? se întreabă fiecare dintre noi.” O experienţă extraordinară, nu se compară cu nimic! M-am întors alt om (unii ar spune că bărbat)!”
Am plecat spre bootcamp cu sentimentul "Vai…oare o să pot să stau atât pe scaun şi să învăţ" ? iar ceea ce am trăit acolo ne-a depăşit cu mult aşteptările…ne-a surprins, ne-a ridicat în zbor, ne-a dat cu capul de toţi pereţii realităţii, scuturându-ne de orice urmă de iluzie pe care am mai fi putut-o avea…ca iar să ne ridice în zbor…
Am fost persoane puternice, luptându-ne cu noi înşine care suntem tot persoane puternice, cu liniştea că, oricum ar fi, câştigăm, garantat…şi în acelaşi timp, cu neliniştea că, oricum ar fi, pierdem, garantat…
Aşa că am decis să ne împrietenim noi cu noi, făcând astfel mai adâncă prietenia cu ceilalţi şi înţelegând că excelenţa este mai bună decât concurenţa…astfel încât am putut şi putem spune, cu toată convingerea: “Îmi place de mineeeee!”
În fiecare zi am exersat prezenţa ca să ne putem simţi unul pe altul, am făcut linişte în noi ca să ne putem auzi, am stat cu ochii închişi ca să ne putem vedea...ne-am îmbrăţişat cu râsul inimilor noastre...
Am învăţat să zâmbim problemelor noastre în loc să ne încruntăm la ele, jucând în spectacolul propriei noastre vieţi la Hollywood Team Building.
Am învăţat de la munţi, de la iarbă, de la copaci, de la el, ea .. .cursant în bootcamp.
Ne-am descoperit misiunea personală. Acum avem o hartă, o destinaţie, ştim spre ce ne îndreptăm. Ştim că dacă imaginaţia nu are limite, atunci nu există limite nici pentru realizări.
Aşa că ne-am făurit vise, visele acelea care ne sunt pe cât de dragi pe atât de imposibile încat avem nevoie mai înainte să aflăm cât suntem de minunaţi şi de curajosi ca apoi să le împlinim. Pentru că după asta, visele dragi şi imposibile devin de fapt doar o joacă.
E minunat să FII, după care să FACI în concordanţă cu cine eşti.
Am învăţat că a merge pe drumul tău înseamnă să mergi pe o sfoară pe care singur o ţii de un capăt cu o mână, în timp ce cu cealaltă îţi păstrezi echilibrul…iar la capătul sforii, când nu mai e nimic, cu frica că vei cădea în hăul ce se deschide înaintea ta, să ai încredere să faci totuşi un pas înainte…şi aşa am învăţat să zburăm.
La bootcamp am învăţat instrumentele zborului, pe care le-am integrat şi le-am făcut “ale noastre”…şi ne-am uitat în oglindă şi ne-am văzut aripile. Şi am zâmbit.
Am învăţat că pe drumul nostru, noi suntem singurii stăpâni. SELF MASTERY.

3 comentarii:

Dan Gheorghe spunea...

numai bafta si noroc in anul 2009!

Anonim spunea...

V-ati vazut aripile, apoi usor usor, v-ati ridicat spre cer, in zborul vietii

Lucia spunea...

...si apoi usor, usor, falfaitul nostru de aripi a fost simtit si de alte aripi, care ne-au urmat in zbor...