Self Mastery. Drumul spre casă

Semne, sincronicităţi, coincidenţe...toate acestea fac parte din drumul la finalul căruia vom descoperi cine suntem şi de ce.

Este drumul spre casă.
Drumul spre Cine Sunt cu Adevărat.
Neale Donald Walsch spunea în Acasă cu Dumnezeu, că sufletul nostru, având infinita putere de alegere, înainte de a se reîncarna, singur îşi fixează drumul prin viaţă şi semnele pentru a şi-l recunoaşte.
Când venim pe lume uităm toate aceste lucruri. Dar sufletul nu uită. Aşa că, dacă facem suficientă linişte în noi, în mintea noastră şi în gândurile noastre, putem sesiza cu surprindere că anumite lucruri ne vorbesc. Toate ne vorbesc. Însă unele strigă. Şi strigă atât de tare încât este imposibil să nu ne atragă atenţia chiar dacă în noi este o zarvă înnebunitoare. Sunt coincidenţele...sincronicităţile.
Este ca şi cum am porni într-o călătorie prin pădure şi, ca Lizuca şi Patrocle, presărăm câţiva pumni de făină şi mălai şi punem câteva semne pentru a recunoaşte drumul la întoarcere.
Sau ca şi cum am mai trecut pe acolo şi nu facem decât să recunoaştem urmele paşilor noştri pe zăpadă.
...şi mă întreb atunci, de ce... deşi ştiam că acela era drumul...de ce m-am îndoit, de ce m-am întors, de ce am vrut să renunţ, de ce am crezut că sunt nebună? De ce nu mi-am ascultat sufletul care a recunoscut semnelele, deşi eu nu am vrut sau nu am putut să le recunosc?
Ca să învăţ că nimeni, nici cel mai mare clarvăzător nu ştie nimic despre drumul meu, ci numai eu sunt singura care ştiu.
Ca să învăţ lecţia supremă a încrederii.
Ca să învăţ că pe drumul meu, eu sunt singurul stăpân. Self Mastery.